Tratarea diverselor afectiuni in homeopatie Articole extrase din texte gasite pe internet Sursele



Descargar 3,3 Mb.
Página5/61
Fecha de conversión16.08.2017
Tamaño3,3 Mb.
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   61

LARINGITE CRONICE





  1. Carbo vegetabilis

  1. Causticum

  • durere arzatoare cu ragusala < dimineata , la aer rece, la aplecare

  • muschii laringieni nu asculta comanda (nu poate sa vorbeasca cu glas tare: daca incearca sa ridice vocea esueaza sau scoate un sunet scartait ( scheunat)

  • nevoie frecventa de a-si drege glasul(racleaza pt.a-l curata )

  • ragusala cronica , remanenta dupa laringita acuta

  • ragusala in timpul corizei,afonie brusca in timpul unei raceli(gripa)

  1. Alumina

  1. Arnica : abuz vocal prelungit= ragusala nedureroasa

  2. Rhus.tox: abuz vocal prelungit , ragusala agravata seara si la schimbarea vremii ; durere vie

  3. Selenium

  • ragusala cantaretilor ; voce ragusita la inceputul vorbitului , cantatului sau cititului; ragusala nedureroasa

  • laringe afectat la fiecare raceala

  • necesitate de a-si drege glasul frecvent ( acumulare de mucus clar , ca amidonul fiert )

  • noduli pe corzile vocale

  1. Argentum nitricum

  • senzatie de aschie in gat , durere < dimineata

  • ragusala cronica ; laringita cronica a cantaretilor (cand incearca sa ridice vocea se declansaza tusea.;ragusala dureroasa .

  • ragusala agravata la vorbit ( in special intr-o camera calda si cu fum de tigara )

  • mucus in larinx ,elimina prin tuse mase rotunde mici

  1. Arum triphyllum

  • senz.de plaga vie, voce instabila (bitonala)

  • ragusala dupa ce s-a incalzit , vorbind agitat .


HOMEOPATIA IN TRATAMENTUL BOLILOR INFECTO-CONTAGIOASE



Dr. Silvia Nedelcu


Organon p.11:”Când o persoană se îmbolnăveşte, primul lucru care este perturbat de influenţa dinamică a unui agent morbid ostil vieţii este această forţă vitală spirituală […] Numai acest principiu vital este deranjat într-o asemenea măsură, încât poate provoca organismului acele senzaţii neplăcute şi procese neregulate pe care le numim boli […]

Forţa vitală (FV) este în permanentă interacţiune cu celelalte forţe (câmpuri) şi drept răspuns îşi modifică parametrii, astfel încât de cele mai multe ori efectele nu sunt perceptibile la nivel mental, emoţional sau fizic. Fiecare individ are un anumit nivel prag sub care FV poate face faţă stimulilor externi fără modificări semnificative, menţinând sistemul în echilibru.



Nivelul acestui prag are o componentă

  • generală, dată de specie, rasă, vârstă, sex,

  • şi una individuală :-- moştenită (ereditate, încărcătură miasmatică )

--şi dobândită ( -mediu, poluare etc

-mod de viaţă nesănătos, suprasolicitare, stress

-alimente, medicamente, droguri etc).

Boala este rezultatul rezonanţei dintre FV şi un factor perturbator de o frecvenţă vibratorie similară cu cea a FV şi o intensitate mai mare sau egală decât nivelul prag.

O concluzie logică este faptul că profilaxia corectă se poate realiza prin:


  • ridicarea nivelului prag al FV la o valoare cât mai apropiată de nivelul ideal (dat al speciei)

  • îndepărtarea influenţelor miasmatice- ideal înainte de concepţie

  • şi tratament aşa-zis constituţional instituit înainte de apariţia semnelor şi simptomelor bolii sau cât mai precoce după apariţia acestora.

  • îndepărtarea (sau reducerea) factorilor exteriori care scad nivelul prag al FV.



După ce s-a produs această interacţiune şi a intrat în rezonanţă, FV se modifică şi se instalează un


nou echilibru, de data aceasta la un nivel inferior celui precedent, timp în care ea nu mai poate interacţiona şi nu mai este afectată de alţi agenţi perturbatori similari celui iniţial:

Organon p.36:”Dacă două boli diferite care se întâlnesc, în acelaşi timp, într-o fiinţă omenească au aceeaşi forţă sau, mai mult, dacă boala mai veche este cea mai puternică, noua boală va fi respinsă de cea veche, care nu-i va permite să o afecteze.[…] Un pacient suferind de o boală cronică severă nu va fi infectat cu o dizenterie moderată de toamnă sau de o altă boală epidemică […].”
De pe acest nou nivel FV poate intra in rezonanţă cu alţi agenţi corespunzători acestuia şi mecanismele de apărare refac echilibrul de fiecare dată pe un plan inferior, iar starea de sănătate a individului se alterează din ce în ce mai mult. Dacă o persoană nu se îmbolnăveşte – este “imună” la un anumit tip de germeni – se datorează fie faptului că este foarte sănătoasă, sau dimpotrivă, pentru că nivelul ei de sănătate este inferior celui de vibraţie al germenilor respectivi.(Un exemplu frecvent întâlnit este acela în care un părinte solicită tratament pentru copilul său care are comportament distructiv, deficit de concentrare şi atenţie sau enurezis nocturn ş.a. spune “ altfel este foarte sănătos, nu a mai răcit de 2 ani, e singurul din clasă care nu se îmbolnăveşte”).
Un tratament corespunzător ( Organon p. 48: ”[…] boala poate fi vindecată numai printr-un agent care este similar în simptome şi cumva mai puternic[…] “şi p.50: […] “Vindecaţi prin similaritatea simptomelor!” va duce la ridicarea nivelului de vibraţie a FV, astfel încât pacientul va redeveni susceptibil la acei agenţi patogeni la care înainte era “imun”. Acesta este un aspect important în practică, deoarece un pacient neavizat poate renunţa uşor la tratament, considerând în mod greşit homeopatia nu numai ineficientă, ci şi dăunătoare.

In cazul epidemiilor, FV a unui număr mare de indivizi interacţionează în mod similar cu un anumit agent infecţios, iar simptomele produse sunt asemănătoare la cei mai mulţi dintre cei afectaţi. Totalitatea acestor simptome comune indică remediul – geniul epidemic, care videcă şi poate preveni boala la cei expuşi (Hahnemann –Organon p.100-102 etc, Kent -Lectures on Philosophy).



Bell. în scarlatină (Hahnemann), Diphterinum, Merc-cy. sau Apis pentru difterie, Carb-v., Cupr. sau Kali-c. în tusea convulsivă, Camph. în holeră ş.a. şi-au dovedit eficienţa într-un mod remarcabil în timpul marilor epidemii din sec. XIX-începutul sec. XX, aducând homeopatiei un prestigiu imens şi o dezvoltare pe scară largă. ( Exemplu de prescriere: Grimmer administra împotriva poliomielitei Lathyrus CH 30 x1/săpt. şi ulterior 10M x1/lună în timpul epidemiei şi afirma că peste 5000 de copii fuseseră deplin protejaţi, deşi mulţi dintre ei fuseseră expuşi).

Geniul epidemic este caracteristic unei anumite epidemii. Anticiparea acestuia într-o epidemie ulterioară a aceleiaşi boli, în special când există o mare variabilitate (antigenică, sau ca simptomatologie –ex. gripa) este nesigură.


Câteva situaţii specifice şi remediile mai frecvent indicate


  • profilactic: nosodul (isodul) sau geniul epidemic actual (CH 30 1 dată /săpt. sau diluţie mai înaltă lunar)

  • la debut, când poate nu s-a clarificat cazul (ex. viroză respiratorie obişnuită sau debut de varicelă etc), Aconitum sau Belladonna sunt remediile de elecţie în caz de debut brusc cu febră înaltă etc.

  • In boli eruptive în care erupţia întârzie să apară unii autori recomandă Sulph.; în repertoar Ant-t (grd 3 remediu unic) dacă în ceastă situaţie apar convulsii.

Din experienţa personală – profilaxia s-a realizat prin administrarea unei noi doze a remediului constituţional copiilor aflaţi deja în tratament şi expuşi -care fie nu au avut simptome, fie au făcut o formă foarte uşoară şi redusă ca durată. Ca tratament, cel mai frecvent am folosit Pulsatilla – atât în rujeolă, cât şi în rujeolă şi parotidită epidemică ( cu tabloul caracteristic al remediului febra, lipsa setei etc) , Euphrasia în rujeolă cu manifestări conjunctivale foarte intense sau Mezereum cu erupţie pustuloasă şi prurit intens.

  • Rhus-t este de asemeni util în varicelă cu prurit foarte supărător (amel. de căldură).

  • In scarlatină profilactic Scarlatinum, Belladonna;

tratament: -în formele uşoare Bell este remediul de elecţie; Apis -cu angina

caracteristică (dureri amel. de rece, lueta umflată ca un săculeţ etc.);

-în formele severe cu angină ulcero-necrotică sau gangrenoasă în literatură

sunt prezentate videcări cu Ailanthus, Arum-triphyllum ş.a

-cu afectarea articulaţiilor: Rhus-t., Bry;

-afectare renală: Apis, Nat-s., Scarlatinum ş.a.



  • Gripa: profilactic Influenzinum sau geniul epidemic actual dacă este cunoscut CH 30 x1/săpt;

curativ : Influenzinum, Oscillococinum /Anas barbariae ( 200K) sau geniul epidemic; mai frecvent apar simptome care necesită Gels., Eupat-perf, Bry, Rhus-t, Pyrog., Bapt. ş.a

  • Herpes : Nat-m, Sep., Rhus-t (labial)

Aethusa (pe nas)

Croton tiglium sau Ranunculus bulbosus (la nivelul ochiului).

  • Herpes zoster: -profilactic: Variolinum

-tratament: Rhus-t., Ars, Caust

Ran-b :ag. de vreme rece şi umedă, de schimbările vremii, curent şi

atingere;dureri şi senzaţie de rece în puncte – zone bine delimitate

cu suprafaţă f. mică (~Kali-bi);

Mez.: fără ag. de la vreme rece şi umedă; dureri ag. noaptea şi

hiperestezie a zonei afectate.

-nevralgii postherpetice: Ran-b. Mez.


  • Hepatite virale: Phos. pare să fie cel mai frecvent indicat remediu, dar este de preferat analiza fiecărui caz în parte şi alegerea remediului pe baza totalităţii simptomelor şi/sau simptomelor cheie (ca de altfel în orice altă afecţiune, îndiferent de etiologie)

  • Holeră, dizenterie, enterocolite infecţioase: Podo, Camph., Verat., Merc., Merc-c etc.

  • Antrax: Anthracinum, Ars., Apis, Bell, Lach, Tarent-c ş. a

  • Rabie: Hydrophobinum (Lyssinum) – în 1833 Hering a obţinut remediul din saliva unui câine bolnav şi l-a

folosit cu succes profilactic şi curativ (cu aproape 50 de ani înainte de Pasteur şi vaccinul antirabic)

Bell., Hyos., Stram., Canth.

Studii realizate pe animale au relevat câteva informaţii interesante în legătură cu alte posibilităţi de tratament al acestei boli:



  • administarea repetată a unui extract de Tanacetum vulgare (ca un proving pe animale sănătoase) a produs toate manifestările caracteristice rabiei, iar boala indusă a fost numită rabies tanacetica sau simili-rabie;

  • Plantureux în 1950 a urmărit posibilitatea prevenirii şi tratamentului rabiei la animale inoculate –în condiţii controlate, fără rezultate în profilaxie, dar cu vindecări remarcabile folosind remedii precum Bell., Lyss., Lach. şi Guaco


Bibliografie:

  • Borland D.M., Unele urgenţe în medicina generală – Ed. Moldogrup 1998;

  • Clarke J.H., Dictionary of Practical Materia Medica;

  • Clarke J.H., The Prescriber;

  • Grimmer A.H., Therapeutics;

  • Hahnemann S., Organon of Medicine- şi trad. -Ed.Marineasa 1999;

  • Kent J.T., Lectures on Philosophy;

  • Sankaran P., Elements of Homeopathy – CARA;

  • Ullman D., Discovering Homeopathy- Medicine for the 21st Century;

  • Vithoulkas G., The Science of Homeopathy

  • RADAR 8



1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   61


La base de datos está protegida por derechos de autor ©absta.info 2016
enviar mensaje

    Página principal